Sfintii Nichifor Marturisitorul si Iona Cel Nou de la Suceava: În această lună, în ziua a doua, pomenirea celui între sfinţi Părintele nostru Nichifor Mărturisitorul, patriarhul Constantinopolului.
Acesta a trăit pe vremea împărăţiei păgânului împărat Constantin Copronim, născut în împărăteasa cetăţilor, Constantinopolul, părinţii lui erau de bun neam şi vestiţi, numindu-se Teodor şi Evdochia. Acest Teodor a fost iscălitor de cărţile împărăteşti cele poruncitoare. Şi fiind el pârât că este închinător al dumnezeieştilor icoane, a fost chinuit cu bătăi, şi trimis în izgonire la Milasa cu pază cumplită, şi după aceea a fost chemat, şi nesupunându-se poruncilor împărăteşti, iarăşi a fost izgonit la Niceea, şi trăind acolo şase ani cu multă nevoinţă, şi-a primit sfârşitul. Iar fiul său acesta, cinstitul Nichifor tocmai din naştere a fost înfăşat cu cununile Ortodoxiei şi crescut cu laptele dreptei credinţe, şi trecând vârsta prunciei şi bine-învăţând, a fost rânduit în ceata scriitorilor.
După aceea, socotind că toate sunt pleavă şi păianjeni, s-a dus din cetate şi a mers la Propontida. Şi acolo singur a fost dat către Dumnezeu, petrecând cu multe trude şi petrecere rea. Deci întâmplându-se a se săvârşi marele arhiereu Tarasie, Nichifor acesta a fost rugat de împărat să ia scaunul Patriarhiei Constantinopolului. Deci, peste puţină vreme răposând împăratul numit mai sus, şi ajungând fiul său Stavrache moştenitor al împărăţiei, a cărui viaţă scurtă fiind, a primit sceptrul împărăţiei Mihail cel binecredincios. Deci, pe acesta pogorându-l din împărăţie Leon cel cu nume de fiară, şi luând el împărăţia, a stat împotriva sfintelor icoane, şi asupra dreptei noastre credinţe. Însă cu neputinţă este să spunem şi să scriem câte a zis cu îndrăzneală către păgânul şi spurcatul acela cinstitul Părintele nostru Nichifor.
Iar urâtorul de Dumnezeu, îndată pogorându-l din scaun şi izgonindu-l şi băgându-l în temniţă, a dat poruncă să nu aibă nici o căutare sau mângâiere de la nimenea. Şi aşa a rămas viteazul suflet chinuindu-se, până când acest ticălos împărat şi-a lepădat sufletul, tăiat fiind şi sfărâmat de ai săi în biserica cea din Far. Iar fericitul acesta, fiind supărat de nevoi şi de patimi rele în mulţi ani, şi fiind aproape de 70 de ani, şi-a dat sufletul său în mâinile lui Hristos Dumnezeu, petrecând nouă ani în arhierie şi 13 ani în surghiun. Deci, se săvârşeşte pomenirea lui în cinstita biserică a Sfinţilor Apostoli, unde se află cinstitele lui moaşte.
Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava s-a născut în cetatea Trapezunt din Asia Mică, în jurul anului 1300. Împreună cu tatăl său, îşi câştiga existenţa din negoţ: vindeau icoane, smirnă, mătăsuri (de provenienţă bizantină) şi cumpărau grâu, vite, miere şi roade ale pământului.
Într-una din călătoriile sale spre Cetatea Albă din Moldova, Ioan a discutat în contradictoriu cu catolicul Reiz. La sfârşitul acestei călătorii, spun cronicile, catolicul i-a spus conducătorului tătar al cetăţii că Ioan doreşte să devină musulman.
Dus în faţa tătarului, Ioan L-a mărturisit pe Hristos, singurul Domn şi Dumnezeu. După ce a suferit multe chinuri, Ioan a fost târât prin cetate, legat de coada unui cal neîmblânzit. În loc să cârtească, Ioan se ruga Lui Dumnezeu: „Îţi mulţumesc, Stăpâne, Doamne, că m-ai învrednicit pe mine, ticălosul, să-mi spăl păcatele cu însuşi sângele meu şi curat a mă face de fărădelegile mele cele multe ce-am săvârşit înaintea Ta, din pricina neputinţei omeneşti!”.
Uimit de răbdarea şi de puterea cu care Ioan îndura chinurile, unul dintre torţionari a scos sabia şi i-a tăiat capul. Deşi păgânii n-au permis îngroparea martirului, acest lucru a fost posibil după ce, printr-o minune dumnezeiască, trei îngeri s-au pogorât din cer şi i-au tămâiat trupul. Mai apoi, Ioan i s-a arătat în vis unui preot, care i-a luat moaştele şi le-a aşezat cu evlavie în altarul bisericii în care slujea. Acolo au stat până au fost luate de domnitorul Alexandru cel Bun (1400-1432) şi aduse la Suceava, cetatea de scaun a Moldovei, pe data de 24 iunie 1402. Moaştele Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava au fost aşezate în Biserica Mirăuţilor, pe atunci catedrală mitropolitană.
În anul 1950, la propunerea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava a fost aşezat între sfinţii cu moaşte din România al căror cult a fost generalizat în toată Biserica Creştină. Sfântul Ioan cel Nou este cinstit şi ca ocrotitor al negustorilor.
Greco-catolice
Sf. aep. Nichifor al Constantinopolului
Romano-catolice
Ss. Marcelin și Petru, m.