Corina Chiriac este un fel de icoană a muzicii uşoare româneşti de jumătate de secol. Nu pot să fac un bilanţ al şlagărelor, al discurilor sau ale premiilor obţinute despre artista pe care iubesc milioane de români, dar cu siguranţă măcar o dată în viaţă aţi fredonat „Strada Speranţei”.
A fost şi este ca artistă colosală – drept dovadă recitalul recent de la Cerbul de Aur -, dar a fost şi una dintre femeile atrăgătoare ale lumii muzicale. A trăit din plin iubirea. Iar una dintre poveştile ei de dragoste a trecut graniţele şi chiar barierele comunismului. Pe Karel Gott, artist adorat în toată Europa, Corina l-a cunoscut la un festival de muzică din Cehoslovacia şi a fost la un pas de căsătorie. Dar n-a ajuns la altar. Nici cu el, nici cu Ovidiu Lipan Ţăndărică, ci mult mai târziu, cu Virgil Anastasiu, un afacerist. Căsnicia lor a durat doar 4 ani însă.
Corina Chiriac recunoaşte: a avut noroc de carieră, dar n-a avut noroc în dragoste. „Rateurile din viața personală, lupta de a le supraviețui și mai ales efortul de a scăpa de dependența în care eșecurile au prostul obicei să se transforme! Mulți dintre noi avem tendința să cădem în dependență de propriile eșecuri, ne plîngem de milă, idealizam gafele altora și insistăm să reparăm ceea ce trebuia de mult aruncat la gunoi, doar-doar farfuria spartă se transformă miraculos în Peștișorul de Aur care împlinește trei dorințe! Norocul meu a fost să am umor: am luat cioburile, le-am lipit voit greșit și le-am pus în vitrină. Dedesubt un bilețel: Asa, nu!”, mărturiseşte cântăreaţa într-un interviu pentru portalul femeiede10.ro.
Citeşte şi: Dezvăluiri din viaţa Andreei Esca: Ce trucuri a folosit pentru a-l cuceri pe soţul ei
Salvată de Mântuitor pe Via Dolorosa
Corina Chiriac nu pare genul care se împace cu orice formă a eşecului. Şi chiar dacă a suferit din dragoste, a părăsit scena cu demnitate. În stilul ei, cum îi place să spună. „Am dispărut elegant, fără explicații supărătoare, fără să spun ceva ce aș fi regretat mai tîrziu. Pentru ce? Pentru că a mințit că mă iubește numai pe mine…Nu e suficient ? Să fi zis, „draga, mie nu-mi ajunge un Harem, vrei să faci parte?” Poate ziceam „Da”, că aveam șansa să devin Favorită!…”, povesteşte îndrăgita solistă.
A cunoscut întâi suferinţa şi apoi credinţa. La 33 de ani în ziua de 28 decembrie 1983, pe Via Dolorosa, la Ierusalim, a început să creadă în Dumnezeu Tatăl și Fiul și Sfîntul Duh, în urma unei minuni.
„În anul 1983, m-am îmbolnăvit foarte tare. Cântam pe frig, îmbrăcată gros şi am răcit foarte puternic. Am plecat la scurt timp în Israel, trebuia să cântăm şi era extrem de mare diferenţa de temperatură, 24 de grade la prânz şi 15 grade noaptea. Răceala s-a agravat, am început să iau medicamente. Am cheltuit atunci, din 500 de dolari cât am câştigat pe deplasarea aia, 100 de dolari am cheltuit pe medicamente.” povestea Corina, la un moment dat.
“Eram pentru prima oară în Israel. Eram un turist oarecare. A vrut Dumnezeu să ajung pe Via Dolorosa, pe Drumul Crucii. Eram cu încă două persoane şi ne uitam la rochii, la bijuterii… La un moment dat, am avut o emoţie deosebită, parcă venită de undeva şi am spus: «Uite, p-aici a călcat adineauri Mântuitorul!». Eu, nefiind la ora aia un om credincios şi needucându-mă să mă închin la Mormântul Sfânt! M-am descălţat de pantofii cu tocuri ca să pipăi pietrele, să identific urmele pe care tocmai ar fi călcat Mântuitorul. A doua zi, de dimineaţă, după tot episodul ăsta, când m-am trezit, nu mai aveam guturai, nu mai îmi lăcrimau ochii, nu mai tuşeam. Nu mai aveam absolut nimic!”, mărturisea în urmă cu ceva timp celebra artistă, citată de SpyNews.
Comentarii: