Factorii care pot crește riscul de apariție a bruxismului sunt vârsta, tipul de personalitate, unele tratamente medicamentoase, un nivel ridicat de stres sau anxietate, fumatul, consumul de cafea sau de alcool și ereditatea. Există și cazuri în care bruxismul poate fi un simptom asociat cu probleme la nivelul nervilor și mușchilor faciali, spune doctorul Cristina Mihai, citat de 360MEDICAL.ro.
Bruxismul se caracterizează prin scrâșnitul din dinți, încleștarea maxilarelor și dureri ale articulației temporo-mandibulare.
La nivelul dinților se observă apariția unor fisuri ale smalțului dentar, modificarea formei acestora, abrazarea, tocirea dinţilor posteriori şi nivelarea dinţilor frontali, urmate de apariţia sensibilităţii dentare (la acru, cald și rece). În plus, tocirea dinților poate conduce la destabilizarea acestora din alveole, mergând până la mobilizarea acestora.
Se facilitează astfel pătrunderea mai ușoară a bacteriilor la nivelul suportului gingival al dinților în alveolele dentare, aspect care poate determina apariția abceselor parodontale si a infecțiilor dentare, care pot necesita tratamente parodontale sau chirurgicale.
Citeşte şi:Elixirul tinereții – Cercetătorii au descoperit o substanţă care inversează procesul de îmbătrânire
Ce categorii de persoane sunt predispuse bruxismului?
Bruxismul este o afecțiune dentară foarte comună, întâlnită atât la copii sau adolescenți, precum și la adulți. La copii apare în perioada de schimbare a dentiției temporare cu cea permanentă.
Bruxismul la copii este fiziologic în timpul erupției molarului de 6 ani, care reprezintă cheia ocluziei dentare și care determină dimensiunea etajului inferior al feței si până ce acesta atinge planul de ocluzie. Dupa această perioadă bruxismul devine patologic și necesită investigații suplimentare.
Există anumiți factori declanșatori?
Cauzele bruxismului nu sunt încă foarte clar stabilite, acestea fiind multiple si complexe. Există însă anumiți factori declanșatori, precum factorii genetici, fizici sau psihologici cu care este asociată această afecțiune:
• stres, anxietate, frustrări, furie
• odihnă insuficientă
• tulburări de somn
• dezvoltarea disproporționată a oaselor maxilare
• malocluzie dentară (alinierea incorectă a dinților)
• schimbarea dentiției temporare cu cea permanentă – în cazul copiilor
Factorii care pot crește riscul de apariție a bruxismului sunt:
– vârsta – bruxismul este frecvent în rândul copiilor și poate să dispară până la adolescență
– tipul de personalitate – persoanele care sunt competitive, agresive sau hiperactive au un risc crescut de apariție a bruxismului
– unele tratamente medicamentoase – această afecțiune poate fi un efect secundar al unor medicamente, precum antidepresivele
– un nivel ridicat de stres sau anxietate
– fumatul, consumul de cafea sau de alcool
– ereditatea
Există și cazuri în care bruxismul poate fi un simptom asociat cu probleme la nivelul nervilor și mușchilor faciali. Uneori, bruxismul este asociat și cu alte boli, precum boala Parkinson, demență, epilepsie, tulburări de reflux gastroesofagian, deficit de atenție/ hiperactivitate (ADHD) sau pavor nocturn.
Ce implică tratamentul? Există mai multe variante de tratament?
Prescrierea tratamentului pentru bruxism se realizează de către medicul stomatolog, după efectuarea unei consultații de specialitate. În timpul consultației, medicul discută cu pacientul și îi adresează acestuia întrebări specifice, pentru a identifica potenţiala sursă a problemei.
De asemenea, medicul dentist verifică în cadrul examenului exo-bucal articulația temporo-mandibulară (dacă există dureri la închiderea/deschiderea gurii, dacă există zgomote articulare, cracmente etc.) și dinții, în cadrul examenului endo-bucal, pentru a stabili daca există semne de abraziune (macinare) a unităților dentare.
Pentru determinarea unui diagnostic corect și realizarea unui plan de tratament personalizat, medicul stomatolog va recomanda și realizarea unor analize complementare:
– Realizarea unui set de radiografii dentare precum: ortopantomograma, radiografia ATM (articulația temporo-mandibulară) cu gura închisă sau deschisă, Computer Tomograf (CT) articular – dacă este cazul, fotografii intra-orale și extra-orale de diagnostic
– Scanarea digitală a arcadelor dentare în vederea realizării unor modele de studiu
– Înregistrarea cu arc facial, în vederea montării arcadelor dentare în articulator într-o poziție terapeutică
– Condilografie