Ce are coronavirusul cu dezindustralizarea României, vă veți întreba? Se pare că are, pentru că din cauză că s-au închis fabrici care produceau măști și echipamente de protecție, dezinfectanți și vaccinuri, România nu-și poate asigura stocuri necesare de astfel de produse decât apelând la importuri – fapt arhicunoscut de altfel, după aderarea la UE, România a devenit importator net de echipamente medicale, medicamente și consumabile și exportator masiv de personal medical calificat.
Reacții în lanț la noi și în lume. Astfel, probabil s-a observat deja că după o scumpire treptată în ultima lună a măștilor faciale, acestea încep să nu se mai găsească. Mai grav de altfel, ele încep să nu se mai găsească pe întinderi din Asia și Europa de Est, pentru că, desigur, erau fabricate în China. Marea majoritate a substanțelor active din dezinfectante și biocide sunt fabricate și ele în China, chiar dacă au rămas destui coloşi chimici în Europa care le condiționează sub formă de produs finit (facem o paranteză și ne reamintim că industria chimică din România este cu lacăt). Puținele fabrici de vaccinuri din lume nu pot face față unei cereri suplimentare, pentru că de obicei preiau comenzi pentru fabricație cu un an înainte (o nouă paranteză, Institutul Cantacuzino închis, probabil în curând un mall sau clădire de birouri va răsări pe locul lui). În plus, asta pentru specialiști, China începe să trateze (deocamdată fără evidente) pacienții infectați cu coronavirus cu antiretrovirale (medicamente anti HIV / SIDA), existând riscul unei crize a acestor preparate în 2020.
Oricine înțelege că eficienţa răspunsului la o epidemie sau la o altă stare de necesitate globală este o măsură a gradului de industrializare a unei țări. Dacă ești în stare să asiguri din producție internă continuitatea unor produse de bază ești mult mai bine poziționat decât dacă trebuie să stai cu mâna întinsă la importuri. Chiar dacă există mecanisme transnaționale de sprijin, o nenorocire regională sau globală va face ca cel mai bun răspuns să-l aibă țările care au cea mai bună industrie de manufactură.
În mai puțîn de o lună, OMS a declarat stare de urgență publică globală pentru un virus care nu este nici pe departe atât de violent precum cele gripale, dar care a creat destulă panică și isterie pentru a justifica o astfel de măsură. Mai mult ca sigur că într-o lună vom rămâne cu sperietura și cu lecția pe care în primul rând noi, românii, trebuie s-o învățăm. Nu se mai fabrică mai nimic la noi, suntem captivi aproape în totalitate importurilor, indiferent că vorbim de construcții, energie, alimente, electronice, medicamente etc. Nu sunt în măsură să dau recomandări asupra a ce trebuie făcut pentru a se reduce dependența de importuri în alte domenii, dar în sistemul sanitar aș dori să văd în programele de guvernare o investiție strategică (capital local sau nu) într-o fabrică de vaccinuri și una de materiale sanitare, și asta în maxim 2 ani.
Acesta pare un subiect de CSAT.
Comentariu de Dr. Dragoş Damian