Izvorul Tămăduirii este prăznuită în prima vineri din Săptămâna Luminată după sărbătoarea de Paște. Anul acesta, Izvorul Tămăduirii pică pe data de 6 mai. Numele de Izvorul Tămăduirii amintește de o serie de minuni săvârșite la un izvor aflat în apropierea Constantinopolului.
Pe 6 mai, de Izvorul Tămăduirii, creștinii care respectă tradițiile se spală cu rouă și beau Aghiasmă pentru a se feri de boli și pentru a se vindeca. De Izvorul Tămăduirii, se sfințesc apele. Creștinii mergi la biserică pentru a lua parte la slujba de sfințire a apei, cunoscută și sub numele de Aghiasmă Mică. După ce sfințește apa, preotul îi stropește pe credincioși în timp ce se cântă „Mântuiește, Doamne, poporul Tău”.
În unele zone ale ţării, tinerii fac legământul juvenil. Acest legământ se făcea, cu sau fără martori, în casă, în grădini sau în jurul unui copac înflorit. Tinerii treceau prin mai multe momente rituale prin care făceau jurământul respectiv: pronunţarea cu voce tare a jurământului, schimbul colacului şi al altor obiecte cu valoare simbolică, de obicei o oală sau o strachină din lut, însoţite întotdeauna de o lumânare aprinsă, îmbrăţişarea frăţească, ospătarea cu alimente rituale şi dansul.
De Izvorul Tămăduirii, NU se lucrează. Conform tradiției, pe vremuri, cu aceastã ocazie nu se muncea pentru că cine lucra era lovit de o boală din care nu își mai reveneau până la moarte. De asemenea, boii nu se înjugau pentru a nu îmbolnăvi. În plus, în trecut nu se țesea nimic deoarece cu pânza țesută în această zi nu se îmbrăcau nici măcar cei morți, deoarece nu puteau fi primiți pe cealaltă lume.
Nu se spală și nici nu se calcă rufe. Se spune că cine respectă acest obicei, va avea un loc asigurat în Rai.
Conform altor traditii din batrani, de Izvorul Tămăduirii sunt sfintite toate apele, asa ca oricine bea din ele sau le foloseste pentru a se spala (in acele zone de pe trup vatamate de bolesnita) se poate bucura de o inzdravenire grabnica. Bolnavilor li se recomanda ca in aceasta sfanta zi sa se imbaieze sau sa se spele cu roua de dimineata. Tot acum se dadeau cep tuturor apelor, astfel incat sa isi astampere setea toti oamenii care nu avut parte de apa nici pe pamant, nici in viata de pe celalalt taram. Tocmai de aceea, pe timpuri, in prima vineri de dupa Paste, se cautau izvoare si curatau fantanile, existand credinta ca in acest mod apa va ramne imbelsugata in fantani tot restul anului.