Candidoza orală este una dintre cele mai frecvente afecțiuni ale cavității bucale, determinate de infecția mucoasei orale cu fungi, în special Candida albicans. Candida este o ciupercă ce se regăsește, în mod normal, la nivelul tegumentelor și ale mucoaselor organismului, care determină infecții prin înmulțirea necontrolată la persoanele cu sistem imunitar slăbit.
Candidoza orală sau orofaringiană se dezvoltă la nivelul gurii, limbii, obrajilor și gâtului, fiind prezentă atât la nou-născuți, adolescenți, adulți și bătrâni. În cazul nou-născuților și al sugarilor candidoza nu reprezintă o problemă, ea fiind vindecată foarte ușor.
De cele mai multe ori, candidoza apare ca urmare a unei igiene dentare necorespunzătoare, cu precădere dacă pacientul poartă aparat dentar, dar și după administrarea anumitor medicamente, cum sunt antibioticele, contraceptivele orale, corticosteroizi.
Cauzele apariției candidozei orale
Candida, ciuperca ce duce la apariția candidozei, se regăsește în cantități mici la nivelul gurii și al altor mucoase ale organismului. În condițiile unor factori favorizanți, această ciupercă se înmulțește excesiv, invadând țesuturile din jur.
Dincolo de igiena orală precară și administrarea diverselor medicamente, candidoza orală apare din cauza unui sistem imunitar slăbit, dar mai ales în cazul persoanelor cu diabet sau HIV. Totodată, mai poate apărea la persoanele cu gura uscată, dar și la femeile însărcinate, din cauza modificărilor hormonale.
Cum este diagnosticată candidoza orală?
Dacă simptomele includ depozite albicioase în jurul gurii, senzația de arsură sau prurit, cel mai indicat este să te prezinți în cabinetul stomatologic. Anamneza (istoric medical) asociată cu o simplă examinare fizică sunt suficiente pentru a diagnostica această infecție micotică. Dacă situația o impune, medicul poate recomanda efectuarea unui test cu KOH (hidroxid de potasiu) – metodă folosită atunci când semnele clinice nu sunt tipice pentru candidoză sau când infecția nu a răspuns la tratament.
Tratamentul candidozei
Exceptând cazurile ușoare, tratament candida include medicamente sau creme care împiedică răspândirea la alte organe. Cel mai des folosite sunt medicamentele antifungice, care împiedică înmulțirea ciupercilor. De regulă, tratamentul antifungic poate și administrat oral sau local, în funcție de severitatea și recurența infecției.
Antifungicele locale sunt prezente în farmacii sub formă de soluții sau drajeuri, iar ca să funcționeze trebuie să rămână în contact cu suprafața cât mai mult timp. Drajeurile sunt varianta recomandată de medici, datorită contactul prelungit cu mucoasa orală.
Antifungicele cu administrare sistemică pot fi folosite singure sau în asociere cu antifungicele topice, atunci când infecția este severă. Trebuie menționat că acestea sunt interzise pe perioada sarcinii, din cauza riscului ca fătul să fie afectat. Totuși, în cazuri grave, în care infecția s-a extins în sânge, aceste medicamente sunt necesare. În cazuri rare, medicația antifungică sistemică poate fi administrată și intravenos.