Neinclusă încă în Manualul de Diagnostic şi Statistică a Tulburărilor Mentale, tripofobia afectează, totuşi, un procent însemnat din populaţia Globului. Cei care suferă de această fobie reacţionează straniu în faţa unor obiecte care prezintă găuri.
“Tripofobia a intrat relativ recent în atenţia cercetătorilor, dacă facem o comparaţie cu celelalte fobii. Şi asta datorită oamenilor care declarau că se înspăimântau atunci când vedeau sau îşi imaginau existenţa unei găuri. Din punct de vedere tehnic, tripofobia nu este recunoscută ca fiind fobie, ci mai degrabă o reacţie sau un răspuns la un stimul, tipic în cazul fricii, anxietăţii, repulsiei sau mecanismelor de auto-apărare”, explică, pentru Adevărul, psihoterapeutul Erna Constantin.
Imaginea găurilor mici (ca cele din brânză sau ciocolata aerată, spre exemplu) stimulează o anumită zonă a creierului, iar persoana percepe obiectul ca fiind periculos. Reacţiile în faţa unor asemenea imagini sunt diverse, de la transpiraţie şi mâncărimi inexplicabile ale pielii până la atacuri de panică.
“Efectele unei imagini pot varia de la un răspuns neînsemnat până la o reacţie severă. Imaginile variază şi ele, astfel că putem vorbi despre o simplă răzătoare de brânză, fagurele de miere, bulele de la suprafaţa apei, găurile din bucăţi de lemn, plante, corali, bureţi. Alţi oameni prezintă reacţii atunci când vizualizează sau vorbesc despre textura găurilor, în sensul de atingere. Reacţiile la imagini pot consta în senzaţia de «piele de găină», apoi mintea este orientată către analizarea în amănunt a imaginii cu scopul activării mecanismelor de apărare sau reacţiile pot deveni destul de serioase atunci când se înregistrează creşteri ale frecvenţei cardiace sau chiar atacuri de panică. Poate apărea şi dorinţa de a distruge obiectul fricii, precum şi nevoia de a plânge ca o reacţie normală, naturală, după sperietură. De precizat că Tripofobia nu este menţionată sau recunoscută în Manualul de Diagnostic şi Statistică a Tulburărilor Mentale DSM – 5”, mai spune psihoterapeutul.
Ajutorul unui psihoterapeut este esenţial pentru vindecarea acestei tulburări, iar foarte important este determinarea cauzelor care au dus la instalarea fobiei. “Fobiile au în ansamblu cauze mai profunde, care până la urmă explică reacţiile de suprafaţă, cum ar fi reacţiile la imagini. Odată ce cauzele sunt stabilite, se vor stabili paşii schimbării şi soluţia. Pentru determinarea cauzelor sunt necesare în primul rând, atenţia, înţelegerea, deschiderea, comunicarea din relaţia cu terapeutul”, precizează Erna Constantin.
