Mania persecuției, combinată cu mania grandorii (megalomanie) și neîncrederea, este specifică unei boli psihice, manifestate prin idei delirante fixe, denumită paranoia.
Mania persecuției este un simptom care se manifestă la 28 la sută din bolnavii care suferă de sindromul maniaco-depresiv.
Mania persecuției apare, în general, la persoanele care au o stimă de sine scăzută și care consideră că din moment ce toată lumea îi ia în derâdere, cu siguranță fac ceva greșit. Deseori, persoanele care suferă de mania persecuției au trăiri interioare foarte puternice, se macină pentru că nu știu ce gândesc cei din jur despre ei și suferă pentru că se simt ignorați și nu au puterea să risposteze.
Mania persecuției poate fi indusă și de utilizarea de droguri, chiar și droguri așa-zis „ușoare”, precum cânepa indiană (cannabis).
Uneori, mania persecuției este însoțită de un delir de grandoare, bolnavul considerând că este persecutat deoarece, având calități deosebite, stârnește invidia dușmanilor săi, care caută din aceste motive să-l distrugă fizic sau moral. În anumite cazuri, bolnavul se apără de persecuțiile imaginare revendicând drepturi care consideră i-au fost uzurpate, făcând demersuri la organele în drept și chiar comite acte de violență asupra dușmanilor închipuiți, din persecutați imaginari devenind persecutori reali, scrie wikipedia.
Cum recunosti o persoana care sufera de mania persecutiei?
“Mania persecuţiei este asociată cu expresii de tipul: „toți au ceva cumine”, „numeni nu mă iubește”. Cu alte cuvinte, persoanele care utilizează în mod frecvent expresii ca cele exemplificate, au tendinţa de a se simţi în cele mai multe cazuri nedreptăţite, respinse sau netratate la adevărata lor valoare, valoare pe care însă, o estimează prin raportare la anumite principii personale. De fapt, aceste persoane au tendinţa de a-l pune pe ,,eu” înainte de toate, atunci când în jur se aud râsete şi consideră că ele sunt motivul amuzamentului, sau când ceilalţi vorbesc în şoaptă de exemplu şi consideră că ele sunt motiv de discuţii, ca şi când ar fi centrul Universului.”, explică, pentru Adevărul, Erna Constntin, psiholog, psihologie integrativă.
Persoanele care suferă de asemenea tulburări ajung să vadă tot felul de conspiraţii îndreptate împotriva lor, puse la cale de ceilalţi cu scopul de a le discredita, umili sau distruge.
Cauza acestor probleme: o stimă de sine scăzută
Mania persecuţiei apare, în general, la persoanele care nu se apreciază la adevărata lor valoare şi care consideră că au, anumite probleme, din cauză că tot ce fac este greşit. Gândirea aceasta este alimentată de ideea că toată lumea le desconsideră şi le ia în derâdere. De aici, cercul vicios!
Persoanele cu o asemenea stare patologică sunt influnenţate de un anumit potenţial genetic, însă de cele mai multe ori, cauzele maniei persecuţiei trebuie căutate în anii copilăriei, în relaţia cu familia.
