Eu pe Cristi Dulca l-am cunoscut personal când era un tânăr debutant și stătea cu chirie, împreună cu soția, Mirela, atunci funcționară la o bancă. Ardelean veritabil, un munte de bun simț și un bărbat verde ca bradul, cum se spune. Cine s-ar fi gândit că la un moment dat nenorocirea care se va abătea asupra lui va fi una dintre cele mai crunte?
Peste ani, Dulca a agățat ghetele în cui, după ce a reușit să devină campion cu Rapid și să bifeze un turneu final de campionat mondial, în Franța, în 1998. Era cel mai bun fundaș central din țară la acea vreme, o spuneau specialiștii în frunte cu Mircea Lucescu, nu o spun eu, o gospodină mestecând în cratița de pe aragaz.
Citește și: BOALA SECOLULUI! Ce trebuie să faci dacă te confrunți cu această afecțiune
Pe bancă, după citostatice
Ei bine, viața lui Dulca a fost o continuă aventură. A trebuit să se lase de fotbal la doar 30 de ani din cauza unor probleme la inimă, dar calvarul era abia la început. În 2008 a fost diagnosticat cu cancer testicular. Diagnosticul dur a fost ca un șoc, ca un pumn în plex în timpul unui meci de box pentru pugilistul nepregătit. La ani distanță de la acel moment, Dulca a mărturisit senin care ar fi fost cauza, de ce a fost lovit de cancer: ”l-am făcut din cauza sportului de performanță, de la lovituri.”, a explicat fostul fundaș. Ca să înțelegeți mai exact, miile de lovituri luate în timpul meciurilor, coate în zona sensibilă ”unde îi e greu voinicului”, cum spuneau uneori comentatorii, toate acestea au dus la apariția cancerului de testicole, pe care Dulca l-a tratat cu chimioterapie, dar a suferit și o intervenție chirurgicală pentru îndepărtarea tumorii.
Însă anul 2011 a fost teribil. Cancerul a recidivat, de această dată o tumoare a fost găsită între o aortă și rinichiul stâng. Dulca s-a vindecat din nou! Era în acea perioadă antrenor la Tulcea și nu a renunțat. Stătea pe bancă după ședințele de chimioterapie, cu o șapcă pe cap ca să nu se vadă că rămăsese fără păr. Și nu vorbea niciodată despre asta, până într-o zi. „Făceam o săptămână tratament și apoi sâmbăta mergeam la meci. La o partidă cu Chiajna, de acasă, eram conduși la pauză cu 1-0. Le-am zis jucătorilor că eu mă lupt cu ceva mult mai grav și ei nu sunt în stare să lupte cu 11 fotbaliști! Apoi am ieșit din vestiar și i-am lăsat să se gândească. Am câștigat atunci cu 3-1”, și-a amintit Dulca, într-un interviu pentru Gazeta Sporturilor.
Comentarii: