Declararea stării de urgență în România va duce la o serie de restricții precum închiderea unităților școlare, a spațiilor de divertisment și recomandarea(pentru moment) de a rămâne izolați îm case. Această perioadă de izolare poate fi forte greu de suportat. Un psihlog contatat de Digi24.ro, ne sfătuiște cu să suportăm această perioadă de izolare.
„A spune în continuu că nu trebuie să ne panicăm și nu trebuie să ne fie frică nu este de atât de mult de ajutor pe cât ne-am dori noi să credem, pentru că mintea, în momentul acesta, funcționează pe modul de fugă sau luptă. E o situație, mai ales dacă stăm în continuu și ne uităm să vedem ce se întâmplă – datele din Italia – , gândindu-ne că ni s-ar putea întâmpla și nouă asta, nu avem cum să nu ne speriem, doar că în acest moment, cel mai bun lucru pe care putem să-l facem este să ascultăm de ceea ce ne spun autoritățile și să stăm în casă. Este cel mai important lucru pe care îl putem face și apoi să învățăm să avem încredere în autorități, deși e dificil să facem asta, mai ales după istoria noastră și după felul în care s-au întâmplat pentru noi lucrurile în ultimii ani. Însă, pe de altă parte, sunt ferm convinsă că sunt oameni care își doresc să facă totul pentru ca nouă să ne fie bine și acum e important să gândim pentru comunitate ca o comunitate, chiar dacă nu suntem în comunitate în acest moment.
Vezi si: Șeful spitalului central din Wuhan rupe tăcerea: ‘Mi s-a cerut să nu spun nimănui, nici măcar soţului meu’
Primul lucru pe care mi-l spun ca să-mi fie mai ușor este că e doar o perioadă și va trece, exact așa cum au trecut toate lucrurile grele de-a lungul istoriei noastre, și asta este o perioadă care va trece, chiar dacă va trece cu urmări și vom aveam foarte multe lucruri de învățat de pe urma acestei perioade.
Un alt lucru pe care este important să-l fac este să mă gândesc la toate acele lucruri pe care mi le-am dorit de-a lungul anilor și nu le-am îndeplinit. Pentru că sunt ferm convinsă că fiecare dintre noi avem o listă cu cărți, o listă cu filme, momente în care am spus: Nu am niciodată timp să stau cu ai mei, nu am niciodată timp să stau cu copiii mei, îi văd cum cresc și nu simt că am un aport direct… Ei, acesta este un moment în care pot să-mi reamintesc toate acele lucruri și toate acele frustrări pe care eu le-am adunat de-a lungul timpului, pentru că avem acum oportunitatea să ni le reamintim și să le exersăm, aș putea să spun, învățând să petrecem timp unii cu alții.
Chiar dacă suntem ființe sociale, felul în care s-au întâmplat lucrurile pentru noi în ultima perioadă, felul în care mintea noastră s-a dezvoltat a făcut să ne focalizăm foarte mult pe a obține lucruri, motiv pentru care stăm mult la serviciu, ne petrecem mai mult timp cu alți oameni decât cu familia noastră și acum, evident, ne este mai dificil să ne uităm la oamenii ăștia cu care ne-am căsătorit, cu care suntem în relații, copiii ăștia pe care îi avem și zicem: O, Dumnezeule, trebuie să stau 24 din 24 cu ei?!
Nu cred că este de ajutor, pe de altă parte, ca părinții să se transforme în profesori acum. Cred că mai degrabă ne dăm cu stângul în dreptul, dacă facem asta pentru copiii noștri. E important să ne păstrăm rolurile. Nu suntem profesorii lor, nu suntem educatorii lor, le suntem părinți și cel mai bun lucru pe care putem să-l facem pentru copiii noștri este să fim acolo. Ei nici nu-și doresc mai mult de la noi decât să le fim prin preajmă și să petrecem timp cu ei. După care se vor întoarce la școală, se vor întoarce la grădiniță și vor recupera absolut tot ce au de recuperat, lucruri pe care nu le fac în această perioadă. Până la urmă, creierul copiilor este atât de plastic, încât poate să învețe lucruri mai repede decât ne-am putea noi imagina.
Mi se pare că punem o presiune mult prea mare pe noi în această perioadă și eu le spuneam părinților în ultimele zile: nu cred că ajută a ne tot gândi acum stă în fața televizorului mai mult timp sau stă cu tableta în mână mai mult timp sau cu telefonul – așa este, petrec mai mult timp folosind aceste gadgeturi. Știm din studii că asta nu este util, dacă se întâmplă o perioadă lungă de timp. Doar că asta nu este o perioadă lungă de timp, e o perioadă în care e important să rezistăm în relațiile noastre, în familiile noastre, astfel încât să fim cu grijă pentru comunitate.
Cred că în momente dintr-astea dificile pentru creier orice îl ajută pe creier e important să folosim. Chiar dacă știm că pe termen lung nu am face aceste lucruri sau le-am face, dar le-am face pe ascuns sau nu ne-ar plăcea să știm că le facem… e o perioadă în care avem voie să ne dăm voie!”