Michel Hazanavicius, autorul articolului pe care noi l-am tradus mai jos, este un cineast francez, cunoscut la nivel mondial după filmul-mut din 2011 The Artist. The Artist a câștigat Oscarul pentru cel mai bun film și Hazanavicius pe acela pentru cel mai bun regizor. Hazanavicius este căsătorit și are patru copii.
Deci gata, e oficial, sunteți într-un război împotriva noastră. Ceea ce e frustrant e că n-aveți nici uniforme, nici semne distinctive, nu știm să vă recunoaștem și nu avem, deci, cu cine să ne batem. Frustrare care sper să nu ducă la găsirea unor falși vinovați. Cu toate acestea, chiar dacă fiecare moarte reprezintă fără îndoială pentru voi o victorie, ar trebui să știti că nu sunteți deloc pe cale să câștigați. Ca s-o spunem pe aia dreaptă, este chiar imposibil să câștigați. Pentru că, orice ne-ați face, nu ne vom schimba.
Aici, în Franța, ceea ce iubim mai mult decât orice este viața. Viața și toate plăcerile care vin odată cu ea. Pentru noi, între a te naște și a muri cât mai târziu posibil, ideea principală este de a te fute, a râde, a te juca, a bea, a citi, a-ți face siesta, a te săruta, a discuta, a mânca, a dezbate, a picta, a te fute, a te plimba, a grădinări, a oferi, a te ciondîni, a dormi, a te uita la filme, a trage bășini ca să-ți faci prietenii să râdă, dar mai ales a te fute sau măcar a-ți face o labă veselă. Suntem țara plăcerii, mai degrabă decât cea a moralei. Cred că pentru Monica Lewinsky ar fi țara perfectă, o să se mute odată aici și toată lumea o să se amuze pe chestia asta. Dar nimeni nu o va judeca. Așadar, în ceea ce privește futaiul, e adevărat că noi în Franța facem unele chestii cu care voi nu vă aveți prea bine. Ne place foarte tare să lingem sexul femeilor. Nu tuturor, dar cu siguranță multora dintre noi. Ne place să le lingem și bucile, și curul. Nici asta nu ne place tuturor, dar tot așa, celor mai mulți dintre noi. Și femeilor le place să ne facă nouă felații. Noi o mai numim ”muie”. E foarte plăcut. Bineînțeles, nici asta nu e pe placul tuturor fetelor, iar noi nu forțăm pe nimeni, dar tot se face. Cu regularitate. Și cu multă plăcere. Apoi sunt și băieți cărora de asemenea le place să-și facă felații, să se lingă sau să se penetreze între ei. Și fetele la fel, între ele. De fapt, aici, ceea ce ne place nouă cel mai mult este să facem ce vrem. Încercăm să nu-i jenăm pe ceilalți, în principiu, dar nu prea suportăm să ni se zică pe un ton răstit ce ar trebui să facem sau să nu facem. Asta se numește LIBERTATE. Țineți minte bine acest cuvânt, pentru că, în fond, asta e ceea ce urâți la noi. Nu e vorba nici de francezi, nici de caricaturiști, nici de evrei, nici de clienți ai cafenelelor, nici de rockeri sau microbiști, ci de LIBERTATE.
Al doilea aspect este că, într-o crimă de acest gen, comisă la grămadă, având un obiectiv contabilicesc, vă asumați riscul să ucideți francezi din ce în ce mai reprezentativi. Poate la un moment dat o să ucideți toți evreii și toți desenatorii, dar abia atunci se va înrăutăți treaba. Pentru că, ajungând la eșantionul reprezentativ al Franței, ați atins ceea ce suntem noi toți, de fapt. Și ce suntem noi de fapt? Ei bine, abia asta e frumos aici, faptul că noi suntem atât de multe lucruri. Bineînțeles că suntem și francezi și superfrancezi. Dar suntem și francezi italieni, francezi spanioli, francezi arabi, francezi polonezi, francezi chinezi, francezi ruandezi, francezi senegalezi, francezi algerieni, berberi, ucraineni, georgieni, americani, belgieni, portughezi, tunisieni, marocani, ceceni, ivorieni, malieni, sirieni, francezi catolici, francezi evrei, francezi musulmani, francezi taoiști, francezi budiști, francezi atei, francezi agnostici, francezi de stânga, francezi de dreapta, francezi de centru, francezi de extremă stânga, francezi de extremă dreapta, fără îndoială francezi jihadiști și, de asemenea, francezi viitori teroriști pe care voi riscați să-i ucideți. Există francezi bogați, francezi săraci, francezi simpatici, francezi dobitoci, francezi îndrăgostiți, francezi egoiști, francezi mizantropi…
Lista ar putea să ajungă aproape la infinit, cu toate combinațiile și grupurile posibile. Sunt și francezi care nu sunt francezi, pentru că Franța e atât de frumoasă încât în mod constant o parte din populația noastră este formată din turiști. Fără să punem la socoteală clandestinii, care nu sunt, poate, francezi la modul oficial. Puteți să-i ucideți și pe ei, împreună cu ceilalți.
Ei, asta se numește EGALITATE. Căutând moartea, voi puteți să țintiți mereu pe cine vreți, dar ne veți atinge pe toți. Și noi vom înțelege ce atacați voi, de fapt. Atacați valorile noastre. P-alea simple. Acelea care au făcut viața noastră să fie așa cum este. Imperfecte, cu siguranță, cu multele lor nedreptăți, e adevărat, dar acestea sunt valorile care ne fac să trăim aici în cel mai demn mod posibil. În această țară în care tații noștri, și tații taților noștri, și tații acestora, au ales să trăiască, și pentru care mulți dintre ei au luptat.
Și ce se va întâmpla, dintr-un moment în altul, este că, datorită vouă, vom fi mai solidari ca oricând. Pentru că vom înțelege că aceste valori sunt în pericol. Și atunci le vom iubi și mai mult, le vom da și mai multă viață. Împreună. Asta se numește FRATERNITATE.
De asta nu aveți nicio șansă să câștigați. O să omorâți oameni, da. Dar veți rămâne în istorie ca nimic altceva decât simptomele abjecte ale unei ideologii bolnave.
Bineînțeles, nici voi nu vom câștiga mai mult decât avem deja. Vor muri oameni pentru nimic. Alții li se vor alătura celor ca Le Pen, Assad, Putin, în speranța că vor scăpa de voi. Atunci vom pierde, poate, și mai mult.
Dar tot nu veți câștiga.
Pentru că aceia dintre noi care vor rămâne în viață vor continua să se fută, să bea, să cineze împreună, să-și amintească de cei morți și să se fută.
