Modificarea formatului contractelor individuale de muncă în sectorul de Sănătate astfel încât salariaţii să poată fi concediaţi automat în caz de suspiciuni legate de plăţi informale este o măsură ilegală, afirmă reprezentanţii Federaţiei Solidaritatea Sanitară, potrivit Agerpres. Reacția vine după ce ministrul Sănătății, Victor Costache, susține că în contractele semnate la angajarea personalului medical ar putea fi stipulat clar că primirea de „atenții” va duce la pierderea locului de muncă. „Așteptăm un punct de vedere al juriștilor”, a declarat Costache.
Citeste si: Un avocat a murit după 20 de ore de audieri la DIICOT .
Sindicaliştii explică faptul că desfacerea contractelor individuale de muncă se poate realiza numai după cercetarea disciplinară a salariaţilor, desfăşurată de conducerea unităţii sanitare.
„Luând act de declaraţiile ministrului Sănătăţii, domnul Victor Costache, privind intenţia de a modifica formatul contractelor individuale de muncă astfel încât salariaţii să poată fi concediaţi automat în caz de suspiciuni legate de plăţi informale, Federaţia „Solidaritatea Sanitară” atrage public atenţia asupra erorilor de abordare a acestor probleme. (…) Contractele individuale de muncă nu pot fi modificate în sensul dorit de ministrul Sănătăţii. Modelul standard al contractelor individuale de muncă este anexă la Contractul colectiv de muncă la nivel de sector bugetar Sănătate, modificarea acestora putându-se face doar cu acordul partenerilor de dialog social. Este un lucru pe care ministrul Sănătăţii l-ar fi aflat dacă şi-ar fi onorat obligaţiile legale privitoare la dialogul social. În calitate de partener de dialog social reprezentativ la nivelul sectorului sanitar şi de parte a Contractului colectiv de muncă la nivel de sector bugetar Sănătate, Federaţia „Solidaritatea Sanitară” se pronunţă în mod categoric împotriva acestei soluţii deoarece ea este ilegală”, se arată într-un comunicat al Federaţiei remis sâmbătă AGERPRES.
Potrivit sursei citate, desfacerea contractelor individuale de muncă se poate face doar în baza unei cercetări disciplinare a salariaţilor iar constatarea şi condamnarea faptelor de corupţie se face în baza unei cercetări penale (diferită în mod radical de cercetarea disciplinară) şi a unui proces penal, competenţa revenind în aceste cazuri organelor de anchetă penală şi instanţelor de judecată.
„Procedura cercetării disciplinare prealabile este diferită în mod radical de procedura cercetării penale şi a procesului penal. Cu alte cuvinte, unităţile sanitare publice nu au competenţa de a califica o faptă drept act de corupţie. De fiecare dată când au dovezi în acest sens trebuie să se adreseze organelor abilitate”, explică sindicaliştii din sector.
Pe de altă parte, aceştia atrag atenţia asupra faptului că lupta împotriva plăţilor informale nu poate fi transformată într-un instrument de concediere abuzivă pus la îndemâna managerilor unităţilor sanitare, doar de dragul unei bune imagini publice a aparentei lupte împotriva corupţiei.
Mai mult, reprezentanţii Solidaritatea Sanitară precizează că, dacă modificarea CIM ar fi fost o soluţie pentru lupta împotriva corupţiei, atunci ea ar trebui aplicată în cazul tuturor salariaţilor din România, atât al celor din sectorul public cât şi al celor din sectorul privat.
„A vorbi de ea doar în cazul salariaţilor din Sănătate nu este doar ilegal, ci indică şi o intenţie de tratament discriminatoriu. Evident, o astfel de măsură indică mai curând necunoaşterea legii din partea celui care o propune. Reamintim domnului ministru, Victor Costache, că politicile publice privitoare la salariaţii din sănătate trebuie realizate prin dialog cu partenerii sociali. Dialogul social ar ajuta la descoperirea faptului că Ministerul Sănătăţii nu a implementat de fapt toate prevederile legale privitoare la lupta împotriva corupţiei: instituţia avertizorului de integritate este unul dintre multele exemple”, se mai arată în document.
Totodată, sindicaliştii din Sănătate subliniază că plăţile informale reprezintă o problemă a sistemului sanitar, însă amploarea acesteia nu este cunoscută.
Potrivit FSSR, datele colectate de Ministerul Sănătăţii indică un procent de 3% pentru condiţionarea actului medical iar rapoartele DNA arată că sănătatea are cel mai mic nivel al corupţiei.
Sindicaliştii citează din raportul DNA pentru 2017 (ultimul pentru care există date integrale) care arată că din cei 313 de condamnaţi definitiv în acel an pentru infracţiuni de corupţie, 16 erau medici (5,11%). În condiţiile în care 7 dintre ei au săvârşit faptele în calitatea de manageri de spital, ponderea salariaţilor condamnaţi pentru corupţie în această calitate era la 2,87%.
„Federaţia „Solidaritatea Sanitară” consideră că este de dorit ca procentul salariaţilor din sănătate condamnaţi pentru corupţie să fie 0, susţinând măsurile legale şi morale de luptă împotriva corupţiei şi înaintând propuneri concrete în acest sens. În acelaşi timp însă, considerăm că este o problemă gravă faptul că deşi salariaţii din sănătate condamnaţi pentru corupţie reprezintă doar circa 3% din total celor condamnaţi (condiţionarea actului medical situându-se la acelaşi nivel), corupţia din sănătate ocupă peste 50% din timpul dezbaterilor publice pe această temă. Problema este amplificată de fenomenul profeţiei auto-împlinite pe care-l generează o astfel de abordare: atunci când ministrul Sănătăţii susţine că personalul medical este corupt principalul efect este că cetăţenii reacţionează prin a recurge mai mult la plăţile informale şi prin a indica că au făcut acest lucru mai mult decât în realitate. Efectul cel mai trist pentru salariaţii din sistemul sanitar al unor astfel de abordări îl constituie blamul nejustificat pe care ele îl pun pe umerii lor. A acuza fără discernământ întregi categorii profesionale, amestecând laolaltă mulţimea nevinovaţilor cu cei (puţini) vinovaţi, contribuie la continua deteriorare a imaginii publice a profesioniştilor din sănătate”, subliniază comunicatul.
Federaţia „Solidaritatea Sanitară” consideră, astfel, că soluţiile eficiente pentru a diminua amploarea corupţiei din sistemul sanitar, atât din partea publică a acestuia cât şi din cea privată, pot fi găsite şi implementate prin intermediul dialogului social.