INTRO:
Grecii seamănă mult cu românii. Sunt leneși, fuduli și iresponsabili, dar în același timp sunt convinși că li se cuvin chestii. Dacă la români această impresie este pur și simplu bazată pe nimic (ceea ce ne face imbecili), la greci este bazată pe un fel de fantezie cu zâne (ceea ce îi face nebuni). Într-adevăr, în LOCUL PE CARE ESTE ACUM AȘEZATĂ GRECIA s-au inventat multe lucruri mișto, printre care și două concepte esențiale care au dus la progres și civilizație: democrația și știința. De ce tocmai acolo? Discuție lungă. Să spunem că, aflați la confluența marilor trasee navale și fără să aibă grija subzistenței, grație binefacerilor naturii care le dădea de toate GRATIS, grecii antici au avut și condițiile, și confortul necesar să inventeze civilizația așa cum o știm. Doar că, ATENȚIE, ăia erau ALȚI greci. Crezând că pot primi avantaje sau un soi de ”taxă de drepturi de autor” pe evenimente petrecute acum mai bine de 2000 de ani, actualii greci se înșală amarnic și își grăbesc sfârșitul. Pentru că să vă spun eu ce au făcut grecii actuali.
SUBIECTUL PROPRIU-ZIS:
Economia unui stat este o chestiune destul de simplă, în linii mari: se aseamănă foarte mult cu bilanțul economic al unei persoane. În sensul că trebuie să te asiguri că nu cheltuiești mai mult decât produci. Ei bine, grecii nu doar că și-au bătut joc de acest principiu simplu, dar au înrăutățit lucrurile comițând două tâmpenii cu parfum de „infracțiuni”globale: au mărit constant atât numărul de locuri de muncă la stat, cât și salariile bugetarilor, fără să se bazeze pe nimic concret (adică fără să aibă banii) și au mințit ani la rând în legătură cu deficitul economic (au pretins că ar fi de -3,5% când de fapt acesta era constant pe la -15%, fapt descoperit cu groază de o țară și de o lume întreagă la o simplă schimbare de guvern). Băgându-se singuri în criză pentru că nu au fost în stare să se asigure că au pe coloana marcată cu ”plus” o sumă mai mare sau măcar sensibil egală cu aia cu ”minus”, grecii au comis o a doua imbecilitate: în loc să trateze cauza, au tratat efectul și s-au împrumutat fără număr, fără minte, fără un minim discernământ. Grecia fiind totuși stat UE, țările vecine și alte instituții europene le-au dat câți bani au cerut fără mari discuții, bazându-se pe faptul că și Grecia este supusă unor reguli financiare ale UE care, odată respectate, asigură echilibrul necesar. Doar că grecii aveau alte planuri. Grecii pur și simplu s-au c***t pe regulile UE și-au luat banii știind că n-o să-i mai poată da niciodată înapoi. Acum, spun că sunt șantajați, fix ca hoții care strigă hoții. Am plătit cu toții ani de zile, decenii chiar, salariile cu trei sau chiar patru zerouri ale putorilor alea ordinare care dorm 12 ore pe zi și stau alte 8. Acum, putorile vor să ne dea țeapă. Eu sunt scandalizat de asta și sunt un român leneș și involuat; imaginați-vă ce simte în legătură cu subiectul un neamț care se spetește muncind și operează zilnic cu concepte precum responsabilitate, respect și decență.
CONCLUZII:
E cam târziu. Grecii NU POT plăti și dacă ar vrea, pentru că au o datorie prea mare, iar ei sunt niște lepre care nu ar putea niciodată să producă acei bani, pentru că asta ar însemna să se schimbe la nivel radical, visceral, ca popor și individualități. Imposibil. Indiferent că rămân în UE sau pleacă, pe greci îi paște o criză cum nu se va mai fi văzut (nu-i comparați cu Islanda, vă rog, în țările unde e frig oamenii sunt mult mai responsabili, față de bagabonții ăștia din zona mediteraneană pot fi considerați un fel de supermeni). Iar Socrate, Platon sau Aristotel nu vor putea face mare lucru să-i scoată din rahat.
CONCLUZIE PARTICULARĂ:
Acum vedem cât de important a fost, totuși, ca România să accepte acele măsuri dure de austeritate cerute de UE. Imaginați-vă cum ar fi fost ca, în locul lui Boc, să fi fost atunci la putere Victoraș, cu presiunea imbecilă a Antenei 3 asupra lui. Am fi dus-o binișor (de fapt tot așa) 5-10 ani, poate, după care dezastru. Abis. Disperare. Sfârșit. E simplu, dragi români: la noi în capitalism luăm bani EXACT de cât muncim, nici mai mult, nici mai puțin. Pentru că, dacă ni se pare că muncim prea bine și prea mult și suntem plătiți prea puțin, putem oricând să schimbăm jobul și chiar țara care oferă jobul.
