O invenție unică – banda de alergare antigravitațională – a fost creată de către inginerii NASA pentru a fi folosită în spațiu, însă acum ea ajută mii de oameni accidentați să revină pe picioare. 

Banda de alergare antigravitațională a fost inventată de către Robert Whalen, un cercetător în biomecanică în cadrul NASA în anii ’90. Whalen știa că astronauții de pe Stația Internațională Spațială vor fi nevoiți să se antreneze ore întregi în fiecare zi pentru a combate pierderea masei osoase și a masei musculare din cauza microgravitației.

Însă, acea variantă inițială construită pentru Stația Internațională Spațială utiliza corzi în loc de gravitate, pentru ca alergătorul să poată fi ancorat pe banda de alergare. Așa că Whalen a adaptat varianta originală astfel încât să se simtă mai natural pentru alergători.

El a adăugat o cameră cu aer și a patentat această idee în 1992. În timp ce prima bandă pe care o construise permitea utilizatorului să simtă doar 60% din greutatea propriului corp în timpul alergării, cea de-a doua variantă permitea un antrenament absolut normal, precum cel de pe Pământ, menținând astfel sănătatea oaselor și a articulațiilor.

Dar ideea lui Whalen nu s-a bucurat de prea mare succes, iar în 2005 tehnologia a fost preluată de o companie numită AlterG, care a și patentat termenul de bandă de alergare antigravitațională. Însă, în loc să o folosească pentru a ajuta astronauții în spațiu, AlterG ajută pacienți din întreaga lume să se recupereze în urma unor accidentări.

Fie că este vorba despre atleți profesioniști, sau despre oameni normali, AlterG poate ajuta la o recuperare mai rapidă întrucât pacientul nu își mai simte greutatea, iar articulațiile nu mai au de suferit.

Pacienţii trebuie să intre până la brâu în camera creată deasupra benzii de alergare, apoi aceasta este sigilată şi umplută cu aer comprimat. Presiunea aerului poate fi ajustată, schimbându-se astfel greutatea cu care corpul pacientului apasă pe bandă.

Iată cum funcționează aceasta: