Un hormon al longevității care poate proteja creierul de diverse tulburări neurologice și de efectele îmbătrânirii, dar care poate contribui și la stimularea capacităților cognitive, ridică probleme etice, potrivit nytimes.com, scrie Mediafax.
Hormonul Klotho (numit după Clotho, una dintre cele trei zeițe ale destinului în mitologia greacă) a fost descoperit din întâmplare, în anii 1990, de un cardiolog japonez, Makoto Kuro-o – în prezent, profesor la Universitatea Medicală Jichi -, și echipa sa, în timpul unui studiu pe șoareci privind hipertensiunea arterială. Klotho este produs de câteva organe din corp, inclusiv de creier, iar cercetătorii japonezi au descoperit că absența hormonului determină deteriorarea rapidă a capacităților cognitive și scurtarea semnificativă a duratei de viață.
Șoareci concepuți pentru a produce un nivel dublu din acest hormon au trăit cu 30% mai mult decât media, potrivit rezultatelor unui studiu publicat de cercetătorii niponi în 2005.
În 2011, profesorul Dena Dubal a fost angajată la Universitatea California din San Francisco, unde a început să lucreze la mai multe studii privind efectele hormonului Klotho și posibilitatea ca acesta să fie elementul cheie ce ar putea sta la baza descoperirii unor tratamente eficiente contra demenței și altor tulburări ale creierului provocate de îmbătrânire.
Echipa de cercetători americani a dorit să afle dacă Klotho are efecte și asupra capacităților cognitive și de memorare în cazul șoarecilor, iar rezultatele au fost uimitoare. În cadrul unuia dintre studiile lor, aceștia au descoperit că un nivel mai mare de Klotho poate proteja șoarecii concepuți cu simptome de Alzheimer de declinul cognitiv specific maladiei.
Citește și: Schimbări la cel mai important post al televiziunii publice: TVR 1 lansează o nouă grilă
„Capacitatea lor de a gândi, așa cum am putut să o măsurăm, a fost conservată” la fel de bine ca în cazul șoarecilor sănătoși, a declarat Dubal.
De asemenea, șoarecii sănătoși modificați pentru a produce o cantitate mai mare de Klotho au avut rezultate mai bune la testele de evaluare a capacităților cognitive comparativ cu animalele obișnuite.
Concluzia cercetătorilor a fost că enzima nu are ca efect doar protejarea creierului, ci și stimularea capacităților cognitive, chiar și în cazul șoarecilor tineri.
„I-a făcut mai deștepți”, a explicat, pe scurt, Dubal.
De la publicarea rezultatelor studiilor cercetătorilor americani au trecut cinci ani, perioadă în care alte echipe de savanți au descoperit lucruri suplimentare, de exemplu, că hormonul poate proteja creierul de efectele mai multor tulburări neurologice, inclusiv scleroza multiplă și maladia Parkinson.
În prezent, Dubal și alți cercetători încearcă să pună la punct tratamente care au la bază descoperirile lor.
Administrarea de Klotho în organism sau stimularea creierului pentru a produce o cantitate mai mare din acest hormon ar putea sta la baza unui tratament contra maladiei Alzheimer.
Însă va mai dura mult timp până se vor pune la punct aceste tratamente, mai ales că cercetătorii recunosc că nu cunosc pe deplin efectele Klotho asupra creierului.
„Ai toate aceste cunoștințe care indică spre un lucru cu impact major, dar nu prea putem explica mecanismul”, a spus Gwendalyn D. King, neurocercetător la Universitatea Alabama din Birmingham. „Suntem blocați”, a mai spus aceasta.
Posibilitatea de a concepe un medicament care să stimuleze capacitățile cognitive pune și probleme etice.
Eric Juengst, directorul Centrului de bioetică al Universității din Carolina de Nord, a vorbit despre linia subțire de demarcare între medicamente care stimulează performanțele și cele care vindecă boli. Acesta a dat ca exemplu substanțele folosite în sport, de dopare, care nu sunt considerate bune.
Citește și: O femelă de urs panda roșu, exemplar unic în România, a ajuns la Grădina Zoologică din Brașov
În cazul Klotho, există posibilitatea să nu existe această linie, pentru că un astfel de medicament ar putea vindeca boli, dar și să stimuleze capacitățile cognitive.
Cercetătorii nu pot face astfel de experimente pe subiecți umani, pentru a vedea dacă efectele Klotho sunt similare.
Însă unele persoane sunt purtătoare ale unei variante genetice care face ca în organismele lor să se producă în mod natural un nivel mai mare de Klotho.
Profesorul Dubal și colegii ei au identificat un grup de persoane în vârstă sănătoase cu această variantă genetică și le-au testat capacitățile cognitive, acestea având rezultate mai bune decât oamenii care au un nivel mediu de Klotho.
Specialiștii spun că și aceste persoane se confruntă cu declinul cognitiv provocat de îmbătrânire, dar că nivelul de la care pornesc este mai sus decât al celor care nu sunt purtători ai acestei variante genetice.
În luna martie, Dubal și colegii ei au publicat rezultatele unui studiu care sugerează că hormonul poate oferi o anume protecție contra maladiei Alzheimer și în cazul oamenilor.
Mai precis, un nivel mai mare din hormonul Klotho protejează creierul de efectele maladiei Alzheimer chiar și în cazul persoanelor purtătoare ale unei variante genetice numite APOE e4, unul dintre factorii majori de risc în această boală. Persoanele care prezintă două copii ale acestei gene au de opt ori mai multe riscuri de a se îmbolnăvi de Alzheimer.
În 2015, unul dintre colaboratorii lui Dubal, Carmela Abraham, de la Universitatea din Boston, a înființat compania Klogene Therapeutics, cu scopul de a dezvolta tehnici de manipulare a hormonului Klotho, pornind de la ideea că acesta poate proteja creierul uman de efectele maladiilor neurodegenerative.
Într-o serie de experimente au reușit, printr-o tehnică de editare genetică, să modifice ADN-ul neuronilor umani pentru a produce un nivel mai mare de Klotho. Totodată, ei au testat diverși compuși meniți să stimuleze producția de Klotho.
Un studiu publicat în 2017 de Dubal și colegii săi a arătat că șoareci cărora li s-a administrat Klotho, injectabil, în burtă, au avut rezultate mai bune la testele cognitive decât animalele obișnuite.
Pe de altă parte, profesorul Gwendalyn D. King se arată sceptică în ceea ce privește perspectiva unui medicament. Deși nu contestă rezultatele tuturor acestor studii, aceasta este de părere că cercetătorii trebuie să analizeze efectele hormonului Klotho asupra celulelor individuale, mai ales în condițiile în care, de exemplu, în studiul din 2017, hormonul administrat în abdomenul șoarecilor nu a ajuns la creier, ci, probabil, a antrenat o serie de reacții în organism care nu au fost deocamdată explicate.
Citește și: Gelu Voican Voiculescu: Acest om compromis moral și profesional are îndrăzneala să apară public și să vorbească de Revoluție
La rândul său, Eric Juengst este de părere că experimentele de editare genetică efectuate de Klogene ridică întrebări de etică, în condițiile în care oamenii sunt mai tentați să fie de acord cu modificări de acest tip pentru a preveni o boală, dar nu și pentru a stimula capacități cognitive.
Însă, dacă se va descoperi un tratament care să prevină demența, oamenii nu vor putea beneficia de acesta fără a accepta și că poate stimula inteligența.
Pentru Dubal problema se pune în mod diferit, respectiv dacă nu ar fi incorect ca doar unor oameni să li se ofere beneficiile unui astfel de medicament care poate stimula capacitățile cognitive.
„De ce să nu fie disponibil pentru toată lumea?”, a întrebat aceasta.
Însă, pentru Dubal, cel mai important lucru ar fi ca aceste probleme etice să nu blocheze cercetările asupra hormonului, în sensul de a dezvolta modalități de prevenire a maladiilor potențial letale.
Până în 2050, 115 milioane de persoane vor fi diagnosticate cu Alzheimer. „Dacă putem face din asta un tratament eficient, atunci este lipsit de etică să nu o facem”, a concluzionat aceasta.
